Cu Angelique Kerber out, totul se învârte, ca întotdeauna, în jurul Serenei Williams. Dar drumul spre titlu nu e simplu

Serena Williams nu e nici deținătoarea la zi a trofeului, nici liderul mondial la zi. Însă un lucru nu s-a schimbat în ce o privește: este, ca de obicei în timpul unui Grand Slam, cea așteptată să câștige trofeul. Cu atât mai mult după ce Angelique Kerber a făcut cunoștință cu podeaua, în primul knock-out de când a preluat numărul 1 în lume. Angie a mai pierdut în calitate de lider, dar înfrângerile din Asia de anul trecut sunt irelevante, iar finala din Singapore rămâne, totuși, un rezultat bun. Ceea ce face eliminarea suferită în fața lui Coco Vandeweghe cel mai important rezultat negativ înregistrat de Angie, unul care îi pune în pericol locul 1. Serena își controlează acum soarta: câștigă titlul și va reveni la locul ei. Orice alt rezultat o menține în funcție pe campioana de anul trecut. 

Înfrângerea suferită de Kerber cu Vandeweghe e mai puțin surprinzătoare dacă încetăm să ne uităm la tenis strict prin prisma locurilor din clasament. Angelique n-a avut un început de an grozav, iar în primele tururi jocul ei a scârțâit evident, cedând seturi în stânga și-n dreapta, dar câștigându-și meciurile printr-o combinație de voință, inerție și absența unor adversare care să creadă suficient în șansa lor. Grinding – în dicționarul englez din vestiar. Magia aparițiilor pe Rod Laver nu a mai ajutat-o pe Kerber când a dat peste Coco, al cărei joc see-ball-hit-ball s-a pliat perfect pe condițiile mai iuți de la Melbourne și pe defensiva absentă a germancei. Vandeweghe are și atitudinea potrivită pentru astfel de meciuri, nefiind interesată să arate prea mult respect jucătoarelor mult mai bine clasate; de altfel, de la începutul lui 2016 și până acum ea a câștigat cinci din cele șase meciuri cu jucătoare de Top 10. “Fake it till you make it” este, de asemenea, parte din atitudinea cu care intră americanca pe teren, aluzie la faptul că încearcă să nu arate adversarelor nimic din propriile dificultăți. Meciul în sine n-a propus însă vreo dificultate anume pentru Vandeweghe, care l-a dominat de la început până la final (30 vs 7 la winners), afară de începutul setului doi, când Kerber a avut o tentativă de relansare a meciului. N-a găsit în ea forța să o ducă la capăt, ceea ce pune capăt seriei de 10 meciuri câștigate de ea la AO. 

Angie a spus că nu s-a întâmplat nimic special; pur și simplu n-a simțit mingea, dar pregătirile ei și tot contextul a fost unul fără niciun fel de probleme. “Așa-i tenisul, ai zile proaste și zile bune. Cu siguranță că încă mai cred că pot avea un an foarte bun. E abia începutul”.

Vandeweghe se pregătește acum pentru o întâlnire cu Garbine Muguruza, pe o parte de tablou pe care celălalt sfert de finală este cel dintre Venus Williams, cea care continuă să câștige pe sub radar, și Anastasia Pavlyuchenkova. 

Serena a mai rezolvat cu bine un meci cu potențialul de a deveni complicat. Ca întotdeauna, Strycova nu s-a predat ușor (7-5, 6-4), iar Serena, care a adunat 46 de erori neforțate lângă cele 28 de lovituri direct câștigătoare, a avut încă o dată dificultăți în a închide meciul, așa cum i se mai întâmplase în turneu. 

Deși joacă în general bine și câștigă, e încă dificil de spus dacă Serena poate să mai survoleze tabloul fără emoții. Turul următor intrigă pe toată lumea: un duel cu Johanna Konta, cea care adună victorii cu o ușurință remarcabilă în ultima vreme. Serena e, însă, alertată: “M-am uitat mult la tenisul ei în ultima vreme. Are un joc bazat pe ofensivă. Îi cunosc jocul foarte bine și sunt pregătită”. Dacă va trece de Konta, foarte probabil Serena va avea șansa unei noi semifinale cu Karolina Pliskova, cea care a oprit-o în semifinalele de la US Open. Însă n-ar fi exclus ca situația să semene cu cea de atunci: Serena a ajuns istovită de puteri la întâlnirea cu Pliskova, după un sfert cu Simona care a consumat-o. Dacă Johanna Konta îi va cere la fel de mult, ce se va întâmpla cu tentativa de revanșă a Serenei, în special în condiții rapide de joc, contra unei jucătoare care poate servi lights-out?

Dar până acolo mai sunt doi pași, iar Pliskova, după ce a încheiat azi fără milă parcursul Dashei Gavrilova, trebuie să o înfrunte în sferturi pe Mirjana Lucic-Baroni, cea care a oprit traseul surprinzător al lui Jennifer Brady. Aceasta din urmă a obținut un rezultat care-i împlinește evoluțiile bune din ultimii trei ani și cu care să închidă cumva cercul unei cariere împărțite în două. E cel mai bun rezultat al ei în Slamuri de la semifinala Wimbledon jucată în 1999, adică aproape 18 ani în urmă. De atunci, Mirjana a trecut prin accidentări, probleme personale și financiare, culminate cu o pauză de tenis. Lucic-Baroni a mai cunoscut succesul la AO într-o cu totul altă eră. A câștigat la juniori în 1997 și la dublu în 1998, însă nimic nu se compară cu ceea ce trăiește în aceste zile. “E incredibilă senzația de acum. Pe atunci, astfel de rezultate erau cele așteptate de la mine imediat ce am trecut la senioare. După atâta timp, e cu atât mai special. Întotdeauna am spus că am jocul necesar. Am muncit din greu și am sacrificat atât de multe. Să-i trimiți la dracu’ pe toți cei care îți spun că nu poți să faci ceva. Poți. Fă totul cu inima”  

Women's QFs:
Vandeweghe v [7]Muguruza
[13]V.Williams v [24]Pavlyuchenkova
[5]Ka.Pliskova v Lucic-Baroni
[9]Konta v [2]S.Williams#AusOpen

— #AusOpen (@AustralianOpen) January 23, 2017