Cele mai importante momente ale anului 2015 în tenis (partea a doua)

Ca de fiecare dată, Top 30 evenimente importante ale anului este o mixtură între rezultatele tenisului românesc și cel internațional, între cel feminin și cel masculin. Ordinea nu este perfectă, ci mai degrabă ilustrativă. De asemenea, e important de notat că unghiul din care ne uităm la lucruri este unul al privitorului român de tenis, ce este relevant pentru el. De aceea, ca și anii trecuți, performanțe românești ar putea fi clasate mai bine în acest top decât performanțele mai mari ale unor jucători străini. Spre ilustrare, iată cum arătau primele 10 locuri anul trecut.

Tratăm diferențiat evenimentele din top: unele primesc spațiu amplu, altele sunt doar menționate în treacăt. Fie pentru că au primit deja atenție exhaustivă de-a lungul anului, fie pentru că vor primi un review într-un articol separat. Grupajul este un featuring între autorii site-ului.

Retrospectiva locurilor 30-25 este de citit aici.

 

24. Martina și Sania fac istorie la dublu din motive diferite

Mediatizarea jocului de dublu este insuficientă – spun fanii acestei probe -, iar o explicație a audiențelor reduse este și numărul destul de mic de perechi high-profile. În aceste condiții, apariția dublului Martina Hingis – Sania Mirza este o schimbare cum nu se putea mai binevenită. Pe de o parte, un fost superstar al jocului de simplu, o campioană de Slamuri în prima ei carieră, o legendă a sportului reîntoarsă la 35 de ani în vârful unui clasament oficial WTA. Pe de altă parte, o sportivă care face istorie pentru țara ei și se luptă cu prejudecățile și mentalitățile unei regiuni care nu pune mult preț pe rolul femeii în sport. Ambele sunt inteligente, personalități puternice și prezențe remarcabile, on și offcourt, așa că rezultatele reușite împreună au creat ceva valuri. Grație performanțelor reușite împreună, Sania Mirza a devenit prima femeie din India care ocupă locul 1 în clasamentul WTA, spre stupefacția multor critici din țara sa, care au luat în derâdere ambițiile Saniei: “Ei, sunt obișnuită ca acasă oamenii să strâmbe din nas. Să trec prin toate lucrurile prin care am trecut, sacrificiile pe care eu și familia mea le-am făcut, e extraordinar. Sunt numărul 1, iar asta o să fie menționat în legătură cu numele meu și peste 50 de ani”, a spus Mirza, care scrie o autobiografie numită, explicabil, “Against All Odds”.

Hingis și Mirza au câștigat nouă titluri împreună, incluzând Wimbledon, US Open și Turneul Campionilor.
Un cuvânt bun și despre perechea Safarova / Mattek Sands, care a câștigat primele două Slamuri ale anului, lucru și mai remarcabil cu cât, spre deosebire despre fetele de pe primul loc, această din urmă pereche a avut-o pe Safarova focusată pe circuitul de simplu, unde cehoaica a reușit, de asemenea, câteva premiere. (Adrian) 

 

23. Saltul valoric (încă unul) făcut de Florin Mergea

Unul dintre câştigurile tenisului românesc este recuperarea lui Florin Mergea. Luna noiembrie a lui 2015 a confirmat-o definitiv, dar până acolo au fost mulţi paşi mărunţi. A început să reclădească încet, în 2013 şi a ajuns în 2015 acolo unde ar fi trebuit, de fapt, să fie dintotdeauna: la vârf. Modul în care şi-a planificat, încetul cu încetul, ascensiunea arată câte detalii sunt necesare, pe lângă talent, pentru a performa la nivelul potenţialului.

Fiind vorba de jocul de dublu, acest şir de decizii luate în ultmii doi trei ani, care s-au dovedit corecte, poate fi socotit cinism de unii. Pentru că Mergea a schimbat, într-un interval relativ scurt, mai mulţi parteneri până să ajungă să câştige un Masters 1000 (Madrid) şi să facă finală de World Tour Finals (Londra). Din fiecare parteneriat, Florin a extras ce i-a fost necesar, iar apoi, suficient ca să meargă mai departe, pe drumul lui. Ce au toţi aceşti jucători în comun, însă? Faptul că, alături de Mergea, au câştigat titluri.

Despre Florin vom detalia în articolul dedicat lui, în mica serie de retrospective a jucătorilor români. (Codruț)

22. Serena Williams se întoarce după 14 ani la Indian Wells pentru a crea „amintiri noi”

În fiecare an în martie, lumea tenisului își ținea un pic răsuflarea: oare vor reveni anul acesta surorile Williams la Indian Wells? Ce n-a făcut Larry Ellison, miliardarul patron al Oracle care a transformat Indian Wells în cel mai important turneu după Grand Slamuri! Atât el, cât și directorul turneului au depus an de an eforturi pentru a le arăta Serenei și lui Venus că nu au de ce să-și facă griji și că vremurile în care erau fluierate și insultate de spectatori sunt de mult apuse. Degeaba. Surorile Williams nu erau pregătite să ierte și să uite. Până în acest an, când Serena a anunțat printr-o declarație publicată în Time că va reveni după 14 ani la locul unde suferise probabil cea mai umilitoare experiență din cariera ei de jucătoare.

Am vorbit pe larg în acest articol despre istoria nefericită din 2001, despre motivul pentru care Serena a revenit în sfârșit la sentimente mai bune. Ea însăși a menționat că a fost semnificativă reacția WTA și USTA, care au condamnat la unison declarațiile discriminatoare și rasiste pe care le-a făcut la adresa surorilor Williams fostul căpitan de Cupa Davis și Fed Cup al Rusiei, Shamil Tarpischev. Lucrurile s-au mai schimbat față de 2001, când directorul de atunci al Indian Wells refuza să ceară scuze familiei Williams: Serena nu se mai simte singură împotriva tuturor și nu se mai întreabă dacă atunci când va păși pe arena principală de la Indian Wells, publicul o va huidui din nou.

Acum știe sigur că așa ceva nu se va întâmpla. Când a intrat pe stadion anul acesta pentru primul ei meci, contra Monicăi Niculescu, Serena a fost întâmpinată cu aplauze și urale prelungite, care i-au adus lacrimi în ochi, și ei și familiei din lojă. A avut de luptat: a fost un meci încărcat de emoții, contra unei adversare care și-a vândut scump pielea. ”Te-a făcut să muncești”, spunea cel ce i-a luat interviul de pe teren. ”Da, n-am mai jucat niciodată contra unei jucătoare ca ea”, răspundea uimită Serena. ”Cum e să te întorci la Indian Wells?” ”M-a emoționat primirea publicului. E timpul să construim niște amintiri noi.”

Williams a continuat să câștige meci după meci, rezervându-și un loc în semifinala pe care o așteptam cu toții, contra Simonei Halep. Din păcate, s-a accidentat la genunchi la antrenament și a trebuit să se retragă. ”Am făcut tot ce-am putut. Am făcut chiar și injecție. N-am mai făcut niciodată o injecție pentru o accidentare. Dacă acesta era orice alt turneu, probabil nu aș fi făcut-o. Dar am vrut să dau 200%.”

În 2015, Serena a plecat de la Indian Wells cu genunchiul accidentat, dar cu vechile răni sufletești vindecate. (Camelia)

21. Talentele târzii iau cu asalt finalele de Grand Slam

Față de ATP, unde Djokovic, Federer și Murray au avut parte de puține provocări de la restul plutonului, în WTA au avut loc mișcări serioase de trupe. În primul rând, generația tânără a avansat puternic până în fazele finale ale turneelor mari (Bencic, Muguruza, Keys, Pliskova), dar la fel au făcut și veteranele care nu aveau în dreptul numelui nicio performanță cu adevărat majoră. Roland Garros a avut o asemenea finalistă, Lucie Safarova, Wimbledonul tot o debutantă, deși mult mai tânără, Garbine Muguruza, iar US Open a bătut toate recordurile: două veterane italience, Vinci și Pennetta, dintre care învingătoarea s-a și retras la sfârșitul anului.

Este oare o coincidență această revenire a veteranelor trecute cu vederea sau un proces cu o cauză mai adâncă? Putem spune că în 2015 singurul pariu sigur din WTA a fost Serena, numele pe care puteai conta că orice-ar fi, va ieși din jumătatea ei de tablou. Serena a ajuns în finale chiar când nu era la maxim, accidentată, gripată, cu febră. Însă celălalt loc a fost deschis oricărei pretendente. Sharapova, alt pariu sigur la începutul anului, a fost chinuită de accidentări din primăvară, Azarenka nu și-a regăsit încă nivelul maxim și fiindcă nu mai e cap de serie a trebuit să tragă greu pentru a avansa pe tablouri, Simona a avut un an amestecat și ea. Așa că restul plutonului și-a încercat puterile și norocul, iar numele care au ieșit la suprafață au reprezentat coloratura actuală a circuitului: un mix de nou, vechi și foarte vechi.

Aceasta ar putea fi explicația generală. Însă fiecare caz de debutantă târzie (Safarova, Vinci, Pennetta), a avut particularitățile ei. Safarova, un exemplu clasic de jucătoare cu arme mari, dar chinuită de emoții, își găsește acum în sfârșit încrederea pe teren. Antrenorul ei vorbea de faptul că Lucie a fost mult timp ”o fată drăguță” și i-a fost greu să scoată la iveală ”bestia necruțătoare” de care e nevoie pentru a câștiga meciuri. Vinci, reprezentanta unei specii pe cale de dispariție (jucătoarea all court, cu un tenis clasic de construcție și finețe), a profitat de unul dintre cele mai mari cazuri de ”choking” din ultimele decenii și a ambuscat-o pe o Serena copleșită de presiunea Slamului Anual. Roberta a fost candidata ideală pentru rolul de buturugă mică și letală: avea jocul necesar și lipsa de inhibiție a omului care n-are ce pierde. Exuberanța ei meridională i-a adus câteva puncte și la impresia artistică și uite-așa, din miel dus la tăiere, Roberta a ieșit de pe Arthur Ashe cu finala și publicul american în buzunar.

Cazul Flaviei Pennetta este poate cel mai semnificativ dintre toate. Flavia a făcut turneul vieții, putem să fim de acord. Însă l-a făcut pentru că luase în secret hotărârea de a se retrage la sfârșitul anului, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. A jucat, deci, eliberată de orice presiune a rezultatului, cu jolly jokerul independenței în buzunar, un lux pe care îl poți avea doar odată în carieră. Și iată că acest jolly joker a fost folosit la țanc, când celelate mari pretendente la titlu fie n-au participat (Sharapova), fie s-au scos una pe cealaltă (Azarenka, Kerber) ori s-au sufocat din cauza oboselii fizice (Kvitova), mentale (Simona) sau a presiunii (Serena).

Se va mai repeta situația anul viitor? Dacă pe lângă Serena, marile bombardiere (Sharapova, Azarenka, Kvitova) și mai micile avioane de luptă (Simona, Radwanska, Kerber), nu vor pune piciorul în prag la Slamuri, da, avem toate șansele ca și la anul ultimele faze de Slam să fie un caleidoscop surprinzător. (Camelia)

20. Irina Begu începe să-și depășească propriile bariere

Irina Begu a încheiat cel mai bun an al carierei, iar asta nu-i doar o formulare de generic, e o realitate punctată de trofee: un titlu la simplu și trei finale la dublu. Pe lângă asta, un rol mărit în echipa de Fed Cup, multe bariere personale sparte în turneele mari și o intrare în Top 30. Despre Irina am scris pe larg în articolul dedicat ei.