Ce spune Marian Vajda despre Novak Djokovic. Plus cel mai scurt meci din istorie

Revenit în atenția generală după ce Novak Djokovic a câștigat turneul de la Indian Wells, Marian Vajda a fost la mare căutare printre ziariști înaintea turneului de la Miami. Scriam că, în secundele de final de după victoria cu Roger Federer, Novak s-a dus către antrenorul său și i-a oferit o dublă îmbrățișare interpretabilă, poate, ca un fel de scuză. Cum primul titlu al lui Nole din 2014 s-a întâmplat să vină chiar la primul turneu cu Vajda în tribună, evident că toată lumea a vrut să afle ce are de spus antrenorul slovac despre începutul de an cu multe suișuri și coborâșuri al fostului lider mondial, dar mai ales, despre trecerea sa pe plan secund, în spatele lui Boris Becker.

Apropo de Becker: fanii lui Nole care văd o legătură între absența lui Boris și revirimentul lui Nole probabil că vor avea așteptări mari și de la Miami. Asta pentru că Becker lipsește și din Florida, împiedicat de o operație la șold pe care a suferit-o zilele acestea.

Dar să revenim la Vajda, care a dat, spuneam, două interviuri interesante, unul pentru L'Equipe, altul pentru BBC. În primul, face o analiză amănunțită a jocului, dar mai ales, a stării generale a sârbului din acest moment:

„IW a fost o victorie foarte importantă, pentru că rezultatele de la începutul anului îşi pun amprenta asupra întregului sezon. Novak a reuşit să treacă peste o perioadă proastă. Acum îşi stăpâneşte bine jocul: defensiva, schemele ofensive, serviciul, etc. Are în minte o imagine clară a jocului său.

Poate a pus prea multă presiune pe el înainte de Australia. Şi toţi am trebuit să ne adaptăm la noua structură care-l include pe Boris. Când o structură este modificată, este mereu fragilă la început. Novak nu era foarte liniştit, şi trebuie că şi-a pus tot felul de întrebări. Dar tăria sa de caracter a învins până la urmă.

Mi s-a părut că lui Novak i-a lipsit constanţa şi răbdarea în meciuri. Un set grozav era urmat de două seturi mediocre. Avea un break, apoi îl pierdea. Nu-l vedeam pe adevăratul Novak. Aşa că i-am spus să pună mai multă intensitate în antrenamente. În fiecare dimineaţă intram pe teren cu un scop clar pentru acel antrenament. Şi dacă nu-l atingea, începeam din nou. Când ceva nu mergea, îi spuneam. Am vrut să-şi dea seama singur că trebuie să lucreze pe aspecte specifice. Că trebuia să să-şi analizeze cu atenție antrenamentul. I-am spus adevărul atunci când lucrurile nu mergeau.

Am lucrat pe aspecte foarte concrete, cum ar fi serviciul şi, mai ales, reverul. Şi-l pierduse puţin. Am văzut în finală că reverul lui a fost din nou fantastic. Nu numai că l-a folosit în moduri variate, dar l-a folosit pentru a-l face pe Federer să alerge.

Mi s-a părut că Novak îşi pierduse puţin jocul său interior. Nu era vorba că renunţa prea repede… cum s-a văzut şi-n ultimele game-uri ale finalei, dorinţa era acolo. L-am văzut prezent în fiecare punct, în fiecare lovitură. Când a contat, a jucat la maxim. Aceasta este marca tuturor campionilor”.

În al doilea interviu, pentru BBC, Vajda avertizează asupra unui scenariu în care sezonul lui Novak să fie un pic oscilant: „E posibil să mai dureze ca Novak să se acomodeze în noua formulă. Poate o să vedem anul acesta cum nivelul său cum crește și coboară, apoi iar crește, dar poate că pe termen lung schimbarea o să aibă un efect bun asupra sa. Cu siguranță că e o schimbare majoră. Era obișnuit să mă vadă pe mine, era învățat cu rutina mea, cu metodele mele, până și cu observațiile mele, și totul mergea bine. Prezența mea era importantă pentru el, dar vom vedea cum merg lucrurile. Va trebui să se acomodeze cu noul antrenor, ori asta ia timp. Nu e ca și cum ai pocni din degete. E un proces, nu un miracol”.

Întrebat dacă nu i-a fost ciudat să-l vadă pe Novak la Melbourne din fața televizorului, Vajda a răspuns zâmbind: „Nu, cu siguranță nu. Mă bucur mult de timpul petrecut cu familia mea. Plus că sunt și avantaje. De la televizor văd unele lucruri mai clar decât le-aș vedea de pe teren. Uneori, era atât de mult stres încât nu mai urmăream, propriu zis, meciul. E ceva bun în orice”, spune antrenorul slovac, care a mai mărturisit că Becker nu era inițial pe lista scurtă de cinci nume alcătuită de Djokovic, dar că a rezultat, ulterior, drept „cea mai bună soluție pentru Novak”.

BBC l-a întrebat și pe Nole cum vede lucrurile, iar răspunsul sârbului pare să confime că Djokovic e dispus să aștepte cât va fi nevoie și că are planuri de durată cu Becker. „Cred că sunt mai multe lucruri pozitive decât cele negative în faptul că lucrez cu Boris. E abia începutul. O să mai avem nevoie de timp să ne înțelegem, atât pe teren, cât și ca oameni. Boris e antrenorul principal, Marian respectă asta, eu respect asta și sperăm cu toții să avem succes”.

Alții au păreri mai drastice. John McEnroe nu crede nici acum în viabilitatea acestui parteneriat: „Ciudat e cuvântul care îmi pare cel mai potrivit pentru această relație. Cred că fie Novak se va lămuri că lucrurile nu merg, fie își va dori să-i aibă pe amândoi în preajmă, în același timp, până la ora la care va începe Roland Garros”.

| Citește și: Antrenor și jucător: Alchimia unei relații esențiale în tenis

Miami, pe scurt

Mai multe despre Murray și Lendl. Apropo de antrenori, ruperea parteneriatului dintre Murray și Lendl a fost cel mai discutat eveniment al săptămânii la Miami. Unii dintre ziariștii britanici care îl urmăresc îndeaproape pe Andy spun că britanicul a încasat despărțirea destul de rău în particular, afectat fiind de pierderea celui pe care îl percepe drept mentor. De altfel, Andy a povestit cum o cină din urmă cu câteva zile la care trebuia să se discute strategia pe termen lung s-a transformat, dintr-o dată, într-o discuție de adio, după ce a rezultat că Lendl nu poate să ofere mai mult timp, așa cum și-ar fi dorit Murray. „E un om foarte greu de înlocuit, aportul lui e imens în ceea ce privește rezultatele mele din ultimii ani, a avut o influență majoră. M-a ajutat să trec peste obstacole peste care nu mai trecusem”.

Inițial, aranjamentul celor doi presupunea 25 de săptămâni pe an în primul sezon și 20 în al doilea. Din al treilea, perioada alocată de Lendl ar fi urmat să scadă și mai mult, ori Andy și-ar fi dorit exact opusul. Dorință pe care antrenorul n-a putut-o îndeplini.

„N-ar fi fost în avantajul nimănui să facem treaba pe jumătate. Așa-i Ivan, el se implică cu totul, nu lasă lucrurile la mijloc de drum”, a mai spus Murray, care va încerca să găsească un înlocuitor până la Roland Garros.

Îi va fi greu, în primul rând din motivul pentru care l-a pierdut și pe Lendl: cu cât au o reputație mai mare, cu atât antrenorii sunt mai puțin interesați să-și petreacă atât de multe săptămâni pe drumuri. 

Meciul de azi dintre Nieminen si Tomic (6.0, 6.1) a durat doar 28:20 minute. Cel mai scurt din istoria ATP!

— Treizecizero.ro (@treizecizero) March 20, 2014

Umilință în timp record. Bernard Tomic a găsit noi metode prin care să-și facă imaginea praf. Deși era inițial programat să revină în circuit la Monte Carlo, după accidentarea suferită la AO, australianul s-a grăbit și a intrat pe teren încă de la Miami. Unde a stabilit o contraperformanță istorică, pierzând în timp record meciul cu Jarkko Nieminen. Înfrângerea lui Tomic, cel care a fost acuzat, mai direct, mai voalat, că nu și-a dat interesul la o sumedenie de meciuri din sezoanele trecute, stabilește un nou record în ATP: cel mai scurt meci din istorie. Nieminen a câștigat 48 de puncte, adică punctajul minim cu care poți învinge într-un meci de tenis de două seturi. Bernie, însă, e netulburat: „Face parte din procesul de recuperare. Nu sunt dezamăgit”.

Victoria 600 pentru Hewitt. La 33 de ani, Lleyton Hewitt continuă să se bucure din plin de viața în circuit și bornele pe care le atinge. Australianul a reușit a 600-a victorie a carierei, la 16 ani distanță de la prima, obținută la Adelaide, în 1998, contra lui Scott Draper. De atunci, Hewitt, unul dintre cei mai combativi oameni din circuit, a câștigat două Slamuri (US Open 2001, Wimbledon 2002), a ajuns pe primul loc în lume și a câștigat Cupa Davis. 

Cele 600 de victorii îl plasează pe locul 3 într-un top al jucătorilor activi, depășit doar de Federer (942) și Nadal (675). Hewitt, care a câștigat anul acesta titlul de la Brisbane, îl va întâlni pe Nadal în turul următor. Victoria cu numărul 600 a venit, cum altfel, la mare luptă, în trei seturi cu Haase. Tipic pentru un jucător care și-a făcut un renume din stilul de luptător.

Serena, start mai lent. La primul meci după o lună de pauză, Serena Williams a avut ceva emoții cu Y. Shvedova, pe care a învins-o cu 7/6, 6/2. Serena a recuperat de la 3-5 în primul set, iar în tiebreak a salvat trei mingi de set consecutive, profitând și de emoțiile excesive ale adversarei, care a făcut dublă greșeală la a doua minge de set, după ce o tentativă de lovitură direct câștigătoare a aterizat un pic în out. Serena și-a redresat serviciul exact atunci când conta. A servit un as ca să salveze mingea a treia de set, apoi încă unul ca să-și ofere sieși un set point. Serena s-a declarat într-o formă excelentă și cu poftă de joc, dar va mai avea nevoie de ceva meciuri ca să-și atingă un nivel mai bun. O va întâlni pe Caroline Garcia, din Franța, cea care, după semifinala de la Acapulco, ajunge în turul III la Miami.

Puține meciuri televizate. Ca în fiecare an, Miami are aceeași problemă a lipsei de producție TV pe multe dintre terenurile secundare, din motive prea puțin explicate. Situația se repetă mereu în primele zile ale turneului, urmând să intre în normal cel mai probabil din turul 3. WTA-ul suferă mai mult, astfel că sunt destul de puține meciurile oferite televiziunilor care preiau turneul. Maria Sharapova a căzut victimă, meciul ei cu K.Nara nefiind produs, iar Simona Halep se va regăsi, probabil, în aceeași situație vineri, când își face debutul în turneu. Meciul ei cu Casey Dellacqua, a doua întâlnire într-o săptămână cu jucătoarea australiană, e programat pe Court 1 (al treilea ca mărime), după două meciuri de băieți, deci cel mai probabil după ora 20:30.

Miami a împărțit o vreme această problemă cu Indian Wells, numai că turneul din California face pași mari și repezi într-o direcție în care Miami nu ține ritmul. Mari rivale, și ambele cu pretenții de mărire, cele două turnee sunt tot mai diferite în ofertă, fapt remarcat și de unii dintre jucători și ziariști. Dacă IW face toate eforturile să mulțumească pe toată lumea, și investește bani grei în infrastructură și în comunicare, despre Miami nu se poate spune același lucru. Ba, dacă-l întrebi pe francezul Paul Henri Mathieu, lucrurile arată la fel ca acum 10 ani.