Ce încleștare: Simona Halep pierde cu Suarez Navarro, se oprește în semifinale la Roma

Simona Halep s-a oprit în semifinalele de la Roma, învinsă, 2-6, 6-3, 7-5 de Carla Suarez Navarro. Este a patra înfrângere pe zgură suferită de Simona în fața jucătoarei iberice. Simona a jucat impecabil primul set, dar și-a pierdut fluența după un smash ratat la începutul setului secund. După alte câteva erori în momente cheie, Simo a salvat șase mingi de set, a avut și o oportunitate de rebreak la 5-3, dar un forehand cu terenul deschis s-a dus mult în afară, costând-o evitarea decisivului. În setul al treilea, un maraton al break-urilor și al emoțiilor a fost mai bine gestionat de către Carla, care a concretizat a treia minge de meci, după ce Simona le salvase excelent pe primele două.

Din multe puncte de vedere, Roma e un turneu cu multe plusuri pentru Simona, o pregătire aproape ideală pentru al doilea turneu de Grand Slam al anului. A stat mult pe teren, a câștigat câteva meciuri mai mult decât convingător, a jucat și dublu, a făcut ajustări și, mai mult decât evident, a crescut în confort pe zgură – toate astea, la timp pentru Roland Garros. Dar în același timp a și pierdut primul meci cu adevărat solicitant care i-a ieșit în cale, a căzut pradă nerăbdării și emoțiilor și a arătat că încă mai trebuie să lucreze la cum gestionează meciurile precum cel de azi. 

Adică genul de meciuri în care, după numeroase schimbări de momentum, tehnice și emoționale, după șanse ratate și după mai bine de două ore de rally-uri epuizante, se ajunge în money time, acele game-uri care fac diferența pe linie dreaptă, în setul al treilea. Simona a avut un succes amestecat în astfel de meciuri de-a lungul ultimului an: a câștigat unele – cu Kanepi la Doha (7-6/5 în decisiv), cu Petkovic, la Beijing (7-6/1 în decisiv), cu Makarova, la Dubai (7/5 în decisiv) și, mai ales, cu Jankovic în finala de la Indian Wells, când a câștigat cel mai important titlu al carierei (6-4 în decisiv). Dar a și pierdut câteva, poate cele mai importante: cu Sharapova, la Roland Garros (6-4 în decisiv, după tot acel rollercoaster epuizant) și la Cincinnati (din nou 6-4), cu Serena la Miami (7-5 în decisiv). Plus cel de azi (din nou 7-5 în decisiv). Toate aceste patru înfrângeri au ceva în comun. S-au petrecut fie în faze foarte avansate, adică miză mare, fie contra unor jucătoare care, într-un fel sau altul, reprezintă un fel de reper/barieră în mintea Simonei, un hop pe care trebuie să-l treacă. De asemenea, toate au avut un moment de cotitură în acele ultime câteva game-uri. Simona n-a mai ținut pasul pe linie dreaptă, atunci când brațul e greu, respirația te sufocă, iar gândurile de tot felul năvălesc. 

Asta ne spune că Simona e încă o jucătoare în formare în ce privește capacitatea ei de a gestiona meciurile sub o presiune peste medie. Unde în formare se traduce prin adună experiențe. Câtă vreme înțeleg îngrijorarea multor fani vizavi de acest aspect, nu cred că se impune upgradarea concluziilor la stadiul de “problemă”. Pentru că imaginea de ansamblu spune altceva. Simona mai degrabă n-ajunge decât ajunge în astfel de situații, câștigându-și clar meciurile de cele mai multe ori. Iar cele patru exemple terminate prost, care putem fi de acord că-s cele mai relevante, au totuși asteriscul că au fost pierdute fie în fața a două superstaruri cu o experiență (de tenis, de viață, de carieră) mult superioară; o a patra, cea de azi, s-a petrecut cu o jucătoare expertă pe zgură, aflată la sezonul vieții. Mult subestimată, aproape întotdeauna pe sub radar, dar asta nu-i scade cu ceva valoarea. Privite per total, sunt ca patru picături de apă într-un ocean umplut cu rezultate bune, într-un interval nesperat de scurt. Neobișnuit de scurt.

Carla spunea, înainte de meci, că a devenit abia la 26 de ani ceva mai conștientă de context, de rigorile și de necesitățile circuitului. “Muncesc zi de zi, mă antrenez mai mult zi de zi, ceea ce schimbă totul în bine. E important să joci mult, să te antrenezi și să ai un program corect. A fost o schimbare, în primul rând o schimbare mentală”. 

Cuvintele jucătoarei iberice sunt revelatoare, dar ele mi-au reamintit că Simona a făcut încă de acum doi ani acest salt valoric imens, această conștientizare cuplată cu un upgrade pe toate liniile; adică la o vârstă mult mai tânără. Într-o epocă în care, în ambele circuite, 30 este noul 20, iar sportivii tind să se împlinească mai târziu în carierele lor, Simona este încă, în termeni de Top 3, destul de crudă. Și în același timp, asta se vede, totuși, foarte rar. Foarte puțin. Motiv pentru care astfel de meciuri, cu lecțiile de rigoare, sunt binevenite.

Am început meciul convins că este exact testul necesar la momentul actual pentru Simona, după trei meciuri la rând pe care le-a blitzuit fără milă și fără o replică prea puternică: era cazul și timpul pentru o confruntare fizică, un meci de zgură ca la carte, cum Carla poate să propună. Dar primul set a fost aproape perfect din partea româncei și păream că ne îndreptăm spre un nou scor categoric. Șapte game-uri la rând au dus-o pe Simona la 6-2, 1-0, un scor care, într-un fel, nu făcea dreptate niciuneia. Simona era în zonă, subordonându-și adversara cu un cocktail de tenis inteligent și eficient. La rândul ei, Carla nu a jucat neapărat prost. Dar n-a avut cum să dea o replică mai bună, pentru că pe teren a plutit o singură jucătoare. 

Suarez Navarro s-a anunțat din start ca o adversară incomodă, punând-o în alergare pe Simona încă de la primele mingi cu spinul ei agresiv. Dar Halep a știut să-și impună cuvântul, preluând rapid inițiativa în punct și construind cu răbdare și cu varietate. În loc să încerce s-o bubuie pe iberică, a profitat că aceasta era scoasă mult în spatele baseline-ului și a folosit mingi mai scurte. Fie inside-out forehands în unghi scurt, fie două drop-shots executate cu măiestrie. La retur, Simona a făcut un pas în față pe serviciul doi și s-a ajustat pe retur, trecând în control de la prima minge. La 4-2 am văzut-o într-un astfel de rally, în care a avansat răbdătoare pas cu pas, până când a ajuns în zona fileului unde a lovit un drive-volley încântător. În completarea pachetului, Simona a adăugat câteva winnere din alergare de pe ambele părți, oferindu-ne alte și alte ocazii de a-i admira balansul perfect pe care îl are când lovește forehandul, dar mai ales reverul din alergare. Ba chiar a adăugat și un slice la un moment dat, variație care a surprins-o pe CSN și a făcut-o să trântească un forehand în fileu.  

Numai de și-ar fi păstrat aceeași vivacitate și pe mai departe Simona. Sau măcar varietatea și răbdarea, pentru că era perfect de înțeles că un astfel de ritm sufocant nu poate fi ținut la nesfârșit. 

Sub amenințarea ploii aproape iminente, Simona a devenit parcă mai grăbită, deși totul curgea în favoarea ei pe teren. După ce și-a pierdut serviciul și break-ul obținut chiar în startul setului doi, Simona a avut șansa să preia inițiativa la loc, dar a făcut prima dintr-o serie lungă de erori simple, dar într-atât de costisitoare: s-a grăbit cu un smash la o minge cu underspin și a trimis mult în afară. Aproape imediat, au urmat două puncte câștigate de Carla cu un racordaj rupt, apoi cu fileul. E ok să-ți pierzi concentrarea din astfel de lucruri? Nu, dar cu siguranță e explicabil, mai ales când ai intrat în meci în stare de alertă permanentă, conștientă de competența jucătoarei iberice pe zgură. 

Așa că fluența din jocul Simonei s-a dus încet-încet, pe copcă. CSN a început să inițieze raliurile și să dicteze unghiurile, în vreme ce Halep face un pas în spate și arată din ce în ce mai agitată. Se înmulțesc forehandurile ratate, dar câteva dintre ele, irosite cu terenul gol, sau trimise înapoi în racheta Carlei, aveau să se adune și să se întoarcă împotriva Simonei cu o dobândă greu de plătit. O rachetă trântită de pământ n-a avut aceleași efect ca în cazul lui Stan, noaptea trecută, dar Simona a fost la un pas să reușească o revenire similară cu cea a elvețianului, în tiebreak-ul setului 1 din meciul cu Rafa. Simo a salvat șase mingi de set și a avut șansa break-ului la 3-5, când, după o pereche de puncte jucate la fel de bine ca la începutul zilei, s-a regăsit într-o situație de forehand cu terenul liber. Ratarea a fost imensă și a amorțit-o. Suarez Navarro a luat setul cu mari emoții și a respirat lung, cu aerul unui om care a scăpat de o greutate de pe piept. 

De abia de aici a început rollercoaster-ul. Pe măsură ce s-a avansat în decisiv, nici Simona, nici Carla nu au reușit să pună mâna zdravăn pe meci și să consolideze ceva momentum. Break-urile au curs în serie, alterând un pic imaginea meciului. Aș zice nemeritat; există o prejudecată cum că maratoanele cu multe break-uri sunt meciuri slabe calitativ, dar nu cred că asta se potrivește meciului de azi. A fost un joc clasic de zgură, cu multă intensitate și emoție (revedeți reacția de final a Carlei), cu variație, cu raliuri superbe uneori și cu eforturi supraomenești din ambele părți. Astfel de meciuri sunt ceva mai rare într-o eră în care se joacă aproape același tenis indiferent de suprafață, dar ele reprezentau normalul acum 10 ani, de exemplu. Minus forța de acum, poate.

Din păcate, Simona a crescut numărul alegerilor neinspirate, pe măsură ce s-a apropiat de finiș. A avut nenumărate ocazii în care fie a scăpat, fie se putea desprinde de o Carla nervoasă în egală măsură. La 3-4, 0-30, Simona s-a extras dintr-o situație disperată și a făcut rebreak-ul pe care, în fine, avea să-l consolideze pentru 5-4. Chiar dacă, meteahnă mai veche, a pierdut un punct la fileu dăunător pentru moral. Dar a răspuns în stil, cu două winnere care au sărutat tușele. Carla avea să servească pentru a rămâne în meci și lucrurile nu arătau deloc bine. La 0-30, Simona s-a temut însă să ia taurul de coarne. Orice retur decent i-ar fi adus minge de meci, poate una, poate două, poate trei. Dar o serie de erori mari au adus un hold nesperat pentru Suarez Navarro. În ciuda felului în care a jucat primele două mingi de meci, fără teamă, cu un calm parcă redobândit, Simona n-a putut face break-ul salvator și s-a înclinat la a treia.

A plătit, în esență, prețul pentru trei mari aspecte: erorile în momente cheie, jocul la fileu cuplat cu mingile trimise neinspirat fix la Carla, mai ales pe reverul ei (aici, însă, e cumva de înțeles: după ce ai ratat câteva forehanduri în open space, vei lovi mai prudent data viitoare, fără să realizezi în primă fază că evitând o greșeală, faci o alta) și gestionarea neinspirată a emoțiilor. 

E important de făcut distincția între tipurile de erori. Statisticile au arătat cifre imense în dreptul Simonei la Unforced Errors (101 UE ambele), însă e discutabil în ce măsură se poate face corect distincția între forced și unforced errors la un astfel de meci, cu atâtea raliuri chinuitoare. În schimb, ceea ce s-a văzut cu ochiul liber și ce a costat-o pe româncă a fost numărul mare de greșeli făcute la punctele-cheie. A fost un pachet de 8-10 puncte care, decise invers, i-ar fi asigurat probabil o victorie liniștită.

O înfrângere cu Carla Suarez Navarro în versiunea ei actuală, și încă pe zgură, nu e însă ceva cu care să-ți fie rușine. Mai ales într-un astfel de meci, care se putea încheia foarte bine și invers. Anticipările unui alt val de rezultate proaste sau pronosticurile apocaliptice nu-și au rostul. Poate că Simona nu intră în Roland Garros cu rezultatele perfecte, dar două semifinale din trei turnee pe zgură nu e un bilanț dramatic. În plus, nimeni din Top 10 nu se poate lăuda cu o formă fără cusur, așa că Roland Garros n-are niciun motiv să nu fie un turneu deschis pentru oricine. Va conta gestionarea emoțiilor și a formei de moment, va conta tabloul (pentru toate favoritele va fi important culoarul, poate mai mult ca în alți ani), vor conta multe detalii specifice turneelor de Slam. 

Până acolo, episodul cu Carla Suarez Navarro poate foarte bine să se transforme într-un nou caz Makarova. Adică o înfrângere care să se întipărească bine în mintea Simonei și pe care s-o folosească drept sursă de motivație pentru următoarele două luni de foc care vor urma. Cu Makarova, la AO, Simona și-a pierdut pentru moment spiritul de luptă. Azi și-a pierdut clarviziunea. Nimic ireparabil. 

Coboară pe locul al treilea începând de luni

Calificarea Mariei Sharapova în finală înseamnă o nouă rocadă între cele două rivale, Maria urmând să treacă pe locul 2, în vreme ce Simona se întoarce pe 3. Asta înseamnă că Halep va fi cap de serie 3 la Roland Garros și va fi afla la tragerea la sorți dacă va fi repartizată în jumătatea de tablou a Serenei sau în cea a Mariei Sharapova.

Irina Begu va urca în Top 30 începând de luni, un career high, în vreme ce Alexandra Dulgheru urcă până pe locul 51.

În Race to Singapore, Simona își păstrează locul secund indiferent de rezultatul finalei dintre Sharapova și Suarez Navarro. 

Simona Halep va fi cap de serie 3 la Roland Garros; Irina Begu, cap de serie 30.

— Treizecizero.ro (@treizecizero) May 16, 2015