Ana Bogdan pierde cu Jabeur la debutul pe tabloul RG. Despre cercul vicios al saltului la marele nivel

N-o mai văzusem niciodată jucând pe Ons Jabeur, jucătoarea din Tunisia care a învins-o azi pe Ana Bogdan cu 6-3, 6-4. Clasate amândouă în aceeași zonă (puțin în afara top 100), jocurile lor sunt foarte diferite: Ana e jucătoare de raliuri, Ons este subversivă, rupând cât poate ritmul prin scurte și alternanțe de viteză. Mai ales scurtele au fost azi arma ei numărul 1: executate din orice poziție (de pe lovituri tari sau chiar direct din retur), au pus la încercare deplasarea și anticiparea Anei. Răbdarea, nu mai spun. Pe terenurile exterioare statisticile nu includ numărul de winnere/neforțate, dar aș zice că Jabeur a făcut cel puțin 10 winnere din scurte. Numai în ultimul game a pus cu succes două.

Probabil Ana ar fi avut mai multe șanse dacă ar fi putut transforma meciul într-o bătălie fizică: Jabeur nu este cea mai fit jucătoare și după schimburile lungi sufla greu, motiv pentru care și încerca tot timpul să le scurteze, fie prin scurte, fie prin lovituri agresive și riscante. Din fericire pentru ea, ambele i-au intrat azi de minune.

La serviciu, Jabeur n-a avut un procentaj de reușită grozav pe primul (doar 50%, față de 68% Ana), însă a câștigat mai multe puncte și cu primul și cu al doilea, ceea ce trimite la discrepanța de eficiență din jocurile lor la retur. Cu un picior mai ferm plasat încă de la început în schimburi, Jabeur a împins-o deseori pe Bogdan mult în spate, de unde era și mai greu de ajuns la insidioasele dropshoturi.

Evoluția scorului nu a dat nici ea prea multe speranțe: Ana a fost mereu cu un pas în urmă, sau cel mult la egalitate. Dinamica gameurilor a fost iarăși dezechilibrată: pe serviciul Anei, multe gameuri lungi, cu multiple egalități și șanse de break (Jabeur a avut 14 mingi de break din care a fructificat 4, Ana de două ori mai puține, și șanse, și breakuri făcute).

Era câștigabil acest meci? Teoretic, da, dacă ne uitam doar la clasament. Însă ca match-up, lucrurile au fost foarte complicate. Încă o dată, se dovedește că meciurile nu se câștigă pe hârtie, ci pe teren, și stilurile de joc sunt esențiale.

Ana poate să ia părțile pozitive, ca și Marius: ambii s-au calificat pe tablou (în premieră) după trei victorii consecutive, și vor primi puncte importante și un cec generos pentru eforturile lor. Însă la acest nivel este esențial să minimizezi cât poți lacunele din propriul joc și să speculezi la maxim slăbiciunile adversarilor. Pentru asta e nevoie de cunoașterea foarte bună a propriului stil și executarea disciplinată a planului de joc, cât și gestionarea și anticiparea momentelor de criză. Or, aceste lucruri vin cu jucarea cât mai multor meciuri la acest nivel. E un cerc vicios – pentru a câștiga, e nevoie de experiență la acest nivel, pentru experiență la acest nivel, e nevoie să câștigi, dar să sperăm că acest Roland Garros  le-a deschis amândurora apetitul.

Aici: Ce a spus Ana Bogdan după meci; despre greșelile tactice, perspectivă, presiunea intrării în Top 100, sezonul în curs