de: Rene Stauffer
Era 11 septembrie 1996. Fusesem însărcinat de Tages-Anzeiger să scriu, pentru ziua următoare, un text despre World Youth Cup, un fel de Cupa Davis pentru juniori, care tocmai avusese loc la Zürich, unde își avea redacția noastră sediul central. Eram sceptic. Să scriu o istorie despre un turneu în care jucau echipe de tineri de 15-16 ani pe care nu îi cunoștea nimeni?
În acea după-amiază însorită de sfârșit de vară l-am întâlnit pentru întâia oară, la baza sportivă și de agrement Guggach, pe Roger Federer. Tocmai împlinise 15 ani, fiind de fapt prea tânăr pentru acest turneu. Referințele sale erau însă impresionante: câștigase deja cinci titluri naționale de master, era cel mai bun elvețian pe grupa de vârstă de până în 16 ani și deja numărul 88 din țară.
Roger Federer era, fără îndoială, un giuvaer neșlefuit. Eram uimit că nimeni nu mai spusese sau scrisese nimic despre el.
Să joace perfect: asta era forța care îl mâna în viaţă. Nu dorea neapărat să își învingă adversarii și să câștige trofee – chiar dacă, după cum a și recunoscut, de altfel, îi plăcea ideea că ar putea deveni bogat și celebru. Instinctiv, pentru el calea era scopul, iar calea era reprezentată de încercarea de a lovi și trimite mingile perfect cu racheta sa. Părea că este posedat de ideea aceasta, ceea ce explica de ce se enerva atât de tare chiar și după schimburile de mingi câștigate. Obsesia lui nu era dominarea adversarului, ci a mingii, pe care o iubea și o ura totodată.
Aspirațiile lui Federer erau înalte – prea înalte însă pentru a și le putea atinge în acel moment. În această relație tensionată dintre așteptări și realitate, sentimentele îi însoțeau fiecare mișcare. Părea să simtă ce posibilități stăteau ascunse în el și că putea face mult mai mult decât făcea deja, dar nu reușea încă să își transpună visurile în realitate.
În primul rând, munca grea și serioasă va avea rezultate. Va fi recompensată prin rezultate, asta e clar. În al doilea rând, vor fi suișuri și coborâșuri, ups and downs. Învață ceva din ele. În al treilea rând, să iubești ceea ce faci, să te simți norocos că tu chiar ai șansa să faci ceea ce-ți place, pentru că mulți alți jucători, oameni, copii, și-ar dori să fie în situația ta. Nu uita niciodată cât de norocos ești, de fapt. Iar, apoi, pur și simplu bucură-te sincer de ce ți se întâmplă. Nu se știe niciodată cât durează. Ieși pe teren și simte-te bine. Totul o să merite.
Din interviul de arhivă cu Roger Federer
Povestea lui Federer este o carte care trebuie citită și recitită de toți cei care îndrăgesc fără rezerve tenisul. În paginile ei vom găsi o bogăție de informații despre puștiul introvertit și perfecționist, dar lipsit de răbdare, aflat mereu în ofensivă, în căutarea celor mai bune execuții; despre fiul sentimental plecat devreme de acasă în căutarea unui mentor și tragedia dispariției timpurii a acestuia. Și, apoi, descoperirea unui suflet-pereche, alături de care își găsește liniștea și echilibrul și își desăvârșește devenirea întru măiestrie, cu acea naturalețe și eleganță ucigătoare, devenită marcă înregistrată, una care nu încetează nici acum să uimească și să stârnească emoție și admirație, deopotrivă.
Dragoș Neacșu, CEO Erste Asset Management, în Cuvânt Înainte
17
titluri de Grand Slam
302
săptămâni pe locul 1, 237 dintre ele fiind consecutive (2004-2008)
23
semifinale de Slam consecutive, 36 de sferturi de Slam la rând
5
sezoane încheiate pe locul 1 în lume
11
ani la rând votat jucătorul favorit al fanilor
22
vârsta la care a devenit pentru prima dată numărul 1
+ 80
milioane de dolari câștigați numai din premii
59
de turnee de Grand Slam jucate fără întrerupere
7
serii diferite a câte cel puțin 20 de victorii consecutive (cea mai lungă, 41 de victorii)
