de Novak Djokovic
În lumea tenisului profesionist de astăzi, cea mai mică schimbare în ceea ce priveşte abilitățile de joc, condiția fizică sau mentală se vede imediat pe terenul de joc. Mă antrenam în fiecare dimineață și în fiecare după-amiază, ridicam greutăți, mergeam cu bicicleta și alergam ore întregi în fiecare zi. Nu era o problemă de condiție fizică. Am schimbat preparatorii fizici, căutând de fiecare dată pe cineva cu un program nou de pregătire fizică. Am schimbat antrenorii, gândindu-mă că poate ceva legat de tehnica mea de joc mă va elibera de acest blestem.
Și totuși, de fiecare dată când făceam câte un pas important spre împlinirea visului meu, mă simțeam de parcă eram legat cu o frânghie de corp și cineva mă trăgea înapoi. Câștigam un turneu, apoi mă prăbușeam inexplicabil în următorul, câștigam spectaculos un meci, ca pe urmă să mă retrag în mijlocul partidei din turul imediat următor.
Aveam abilitățile, talentul și motivația necesare. Aveam disponibilitatea și resursele pentru a încerca orice formă de antrenament fizic și mental cunoscută de om și aveam acces la cei mai buni medici din lume. Dar ceea ce îmi crea probleme era ceva la care nu mă gândisem niciodată. Modul în care mă antrenam și mă pregăteam fizic erau în regulă.
Greșit era modul în care mă hrăneam.
Novak Djokovic
Voi fi sincer – nu mi-am imaginat niciodată că noua mea dietă alimentară mă va face să mă simt într-atât de bine. Să mă simt într-atât de capabil. Întotdeauna m-am antrenat cu gândul de a fi cel mai bun, doar că modul de funcționare a organismului meu îmi stătea în cale. Apoi, brusc, lucrurile s-au schimbat. Atunci când schimbarea s-a întâmplat și eu am început să mă simt fantastic, am știut exact ce vreau de la mine: să ajung numărul unu în lume. Să câștig și să continui să câștig.
Bineînțeles, am pierdut în greutate. Bineînțeles, m-am simțit foarte bine. Dar nu era suficient pentru mine. Sper să nu fie suficient nici pentru tine.
Fă aceste schimbări. Bucură-te de proces. Dar nu lăsa ca aceste schimbări să devină obiectivul tău. Lasă-le să fie porțile de acces către niște obiective mai mărețe și mai importante.
Fii pregătit.
Înainte ca NATO să înceapă bombardamentele, copilăria mea a fost magică. Există ceva magic în copilăria fiecăruia, dar a mea părea în mod special binecuvântată. Am fost binecuvântat în acea zi în care l-am văzut pe Pete Sampras câștigând Wimbledonul și m-am hotărât să merg și eu pe același drum în viață. Ba mai mult de atât, am fost binecuvântat, mai târziu în același an, atunci când ceva de neconceput s-a întâmplat: guvernul a decis să construiască o academie de tenis în mica stațiune montană Kopaonik, vizavi de strada unde părinții mei se ocupau de afacerea lor cu pizzeria Red Bull.
Într-un final, după zile întregi în care am zăbovit în apropierea terenului de joc, o femeie s-a îndreptat spre mine. Numele ei era Jelena Gencic și era antrenoarea academiei de tenis. Fusese, de asemenea, o jucătoare profesionistă de tenis și, la un moment dat, chiar antrenoarea Monicăi Seles.
— Știi ce sport e acesta? Vrei să joci și tu? m-a întrebat ea. Vino mâine și-i voi arăta cum se joacă.
A doua zi, m-am prezentat cu o geantă de tenis. Înăuntru aveam toate lucrurile de care are nevoie un jucător profesionist: o rachetă, o sticlă cu apă, un prosop, un tricou de schimb, manșete și un set de mingi nou-nouțe.
— Cine ți-a pregătit geanta?, m-a întrebat Jelena.
M-am simțit jignit.
— Eu am făcut-o, i-am spus, cu toată mândria de care un copil de șase ani era capabil.
Câteva zile mai târziu, Jelena a început să-mi spună "copilul de aur". "E cel mai mare talent pe care l-am văzut de la Monica Seles încoace", le-a spus ea părinților mei. Așa că și-a făcut o misiune din a mă transforma într-un jucător profesionist de tenis.
Nu-mi lipsea ambiția. Nu-mi lipseau oportunitățile. Și, după cum îmi spunea Jelena, nu-mi lipsea nici talentul. Eram cu adevărat binecuvântat. Și apoi a venit războiul.
Timp de 78 de nopți consecutiv, familia mea și cu mine ne-am refugiat în acest adăpost. În fiecare seară la ora opt, sirenele anunțau pericolul și toată lumea își părăsea casele. Toată noaptea stăteam și ascultam exploziile, iar atunci când avioanele zburau la mică înălțime, părea că cerul urma să se prăbușească peste noi din pricina zgomotului infernal pe care acestea îl făceau. Sentimentul de neajutorare pusese stăpânire pe viețile noastre. Nu puteam face nimic altceva decât să stăm, să așteptăm, să sperăm și să ne rugăm. De obicei, atacurile se desfășurau noaptea, atunci când vizibilitatea era redusă. E momentul în care te simți cel mai neajutorat, nu poți să vezi nimic în jur, dar știi că o să vină. Aștepți și aștepți, apoi adormi și, pe urmă, un zgomot infernal te trezește din somn.
Dar războiul nu m-a împiedicat să-mi doresc să joc tenis.
"Sunt încântat că o figură publică de talia lui Novak Djokovic, un personaj admirat de milioane de tineri, a ales să vorbească despre problema delicată a glutenul și să se ofere drept exemplu de succes pentru ceea ce poți obține prin angajament ferm, muncă susținută și o dietă sănătoasă."
William Davis, autorul bestsellerurilor New York Times: Wheat Belly: Lose the Wheat, Lose the Weight, and Find Your Path Back to Health și Wheat Belly Cookbook
2010 - Cupa Davis
Câștigă Cupa Davis pentru Serbia, în finala cu Franța. Este victoria care declanșează schimbarea lui Djokovic și pregătește istoricul sezon 2011.
Domină autoritar sezonul; își trece în cont al doilea titlu la Australian Open și al doilea său Slam. Apoi câștigă titlurile la Dubai, Indian Wells, Miami, Belgrad, Madrid și Roma, ultimele două cu victorii pe zgură la Nadal. Pierde abia în semifinalele RG, la Federer, după 43 de victorii la rând, a doua serie ca lungime din istorie.
2011 - Titlul la WimbledonÎși îndeplinește visul copilăriei, triumfând la Wimbledon. Era primul lui titlu de Slam în afara Australiei. Ulterior, câștigă și la Montreal.
2011 - Primul locParcusul bun îi asigură urcarea pe primul loc în lume, după patru ani consecutivi în care a ocupat locul 3. Rămâne acolo un an, până după Wimbledon 2012, când îi cedează locul lui Federer, dar și-l recâștigă la finalul sezonului.
2011 - Al patrulea Slam - US OpenDomină cu autoritate turneul american, învingându-l iar în finală pe Nadal, a șaptea finală consecutivă câștigată cu Rafa. Pierde din viteză pe final de an și încheie sezonul cu 70-6 (inclusiv două retrageri).
2012 - Un nou titlu la Australian OpenÎși apără titlul la Melbourne, apoi ajunge în prima lui finală la Roland Garros, pe care o pierde la Nadal, ratând șansa deținerii tuturor celor 4 titluri de Slam simultan. Face apoi semifinale la Wimbledon și finala la US Open. Câștigă Turneul Campionilor și încheie al doilea an consecutiv pe primul loc.
2013 - Al șaselea titlu de SlamReușește hattrick-ul la Australian Open, ridicându-și totalul titlurilor de Slam la șase. Apoi face semifinale la RG și finala la Wimbledon, după care pierde tot în finală la US Open, cu Nadal. În consecință, își compromite șansele la locul 1, pe care îl cedează lui Rafa, deși își apără titlul la Turneul Campionilor.
Novak Djokovic post-2010: 219 victorii - 27 înfrângeriNovak Djokovic
26 de ani, 1,88, 80 kilograme, profesionist din 2003
6 titluri de Grand Slam (4 AO, 1 W, 1 USO) și 6 finale
3 titluri la Turneul Campionilor
1 Cupa Davis
1 Medalie Olimpică de bronz
16 titluri de Masters (plus 10 finale)
41 de turnee câștigate (plus 21 finale)
101 săptămâni pe locul 1 în lume
