Andy Murray a declarat odată că jucătorii de tenis joacă complet lipsiți de dureri doar 20% din timp. Murray este un jucător foarte atent la și cu corpul său și, ca și Simona, are un joc bazat pe deplasare, deci știe ce vorbește. Înseamnă că 80% din timpul petrecut în circuit, jucătorii de tenis se chinuie cu ceva. Adică din 10 meciuri, 8 sunt jucate cu dureri, mai mici sau mai mari. Este foarte mult.
Ce concluzii tragem din această statistică: de obicei, jucătorii nu ne spun că îi doare ceva (deși mai tot timpul îi doare) și aceste împrejurări îi obligă să devină experți în managementul durerii, adică în evaluarea situației și a riscurilor de a juca sau nu. În evaluarea situației, presupun că este important cât de serioasă e durerea și dacă este recurentă (problema Simonei cu tendonul lui Ahile este deja cronică, s-a mai chinuit cu ea și anii trecuți; deși asta ar trebui să fie principalul motiv de îngrijorare pentru fani și presă, văd că puțini vorbesc despre acest aspect), apoi cât de important este în peisajul general turneul respectiv și în funcție de astea două se ia decizia: joc sau nu joc? Din prisma faptului că tendonul este o problemă cronică deja, că Brisbane este turneu de pregătire pentru Australian Open, și nu invers, și că săptămâna viitoare mai este un turneu unde va putea să acumuleze meciurile de pregătire de care are nevoie, cam ce hotărâre am fi luat noi dacă eram în locul ei?
Chestia că i-a fost ”frică” de Azarenka? A câștigat într-o manieră memorabilă ultimul meci cu ea la US Open, iar Azarenka nu e de speriat deocamdată; și ea s-a chinuit în offseason cu o reabilitare foarte dificilă, despre care a vorbit recent în rubrica pe care o scrie lunar pentru Sports Illustrated.
Ah, și conotațiile negative ale expresiei ”retragere strategică”. News alert: în tenis, TOATE retragerile sunt strategice. Asta, dacă vrei să apuci 30 de ani jucând.
Cât despre declarația Sarei Errani de pe Twitter (”Câte tablouri mai vrea să strice? #casăștiu”), fie că a fost dedicată Sharapovei, fie Simonei (tweetul a fost publicat cu un sfert de oră înainte ca turneul să anunțe retragerea Simonei, Sharapova se retrăsese deja de o oră), nu cred că ar mai fi existat dacă italianca ar fi câștigat cu Bencic. Furia de a fi pierdut acel meci este redirecționată spre Simona sau Maria și e un pic cam gratuită. Cred că ultima intenție pe care au avut-o cele două când s-au retras a fost să-i strice lui Errani tabloul.
Bun, deci Sydney, da? Fingers crossed cu neseriosul ăla de Ahile, acolo ar trebui să ne focusăm atenția.