Lucas Pouille: “E important pentru mine să joc cu cei mai buni jucători din lume. Trebuie să te obișnuiești să joci împotriva unor astfel de jucători”
Francezul Lucas Pouille, locul 72 în ATP, este la prima finală a carierei. La cei 22 de ani ai săi, Pouille este unul dintre jucătorii promițători ai Franței și îl va înfrunta în finala de simplu de la București pe spaniolul Fernando Verdasco, acum locul 86. Mezinul Pouille a fost invitatul nostru de sâmbătă, la BRD Tennis Insider și am discutat despre importanța turneelor mari și jocul împotriva celor mai buni jucători, ca să poți avansa, să ai, la rândul tău, motivația de a fi mai bun.
Iată câteva din ideile principale ale emisiunii, redate și în scris. Versiunea completă este în video
Despre semi și finală
E cel mai frumos sentiment să ajungi în finală. Delbonis a fost un oponent foarte bun, foarte sigur pe el, a fost greu pentru că era la pregătit la nivel maxim, dar sunt fericit că am reușit să trec de el.
Planul meu era să fiu agresiv, să fiu șeful pe teren și, deși are o servă bună, un forehand foarte puternic, cred că a funcționat. Antrenorul meu mă ajută foarte mult, e foarte important pentru mine și datorită lui cred că sunt aici, îmi place și orașul foarte mult, facilitățile pentru jucători sunt foarte bune, oamenii sunt foarte prietenoși, la fel și publicul – am văzut și mulți francezi acolo, sunt foarte fericit să fiu acolo în finală.
Încă mă bucur de moment, sunt calm, fericit, va fi timp și de pregătire pentru finală, încerc să mă relaxez puțin, mai ales că îmi știu oponentul, voi da 200%. Sunt abia după partidă, știu c-o să fiu mai emoțional înainte de ultimul meci, dar mă simt bine. Am un sentiment bun legat de finală, mă simt încrezător – fizic, mental, știu că va fi dur, știu că nu sunt favorit, dar am și eu șansele mele de luat. Cu 30 de minute înainte de meci încep să mă pregătesc, să mă focalizez pe jocul meu și asta voi face și mâine. Asta fac de fiecare dată înainte de meci.
Antrenamentele: „ Dacă vrei să fii la nivel de top, trebuie să muncești foarte mult și ei asta fac, de aceea ei sunt unde sunt”
Baza mea de antrenament acum e în Dubai, m-am hotărât să mă mut acolo acum nouă luni, în special din cauza temperaturii. Sunt nouă ani de când mă antrenez la federație și de fiecare dată pe timpul iernii mă antrenam înăuntru, cu cinci grade afară – nu era cea mai bună modalitate de a mă pregăti pentru Australia. Așa că anul acesta ne-am decis să mergem acolo și acum șase săptămâni ne-am mutat acolo, eu, împreună cu antrenorul meu și cu preparatorul fizic. Cred că-mi face bine să fiu în Dubai, vremea e perfectă de fiecare dată.
Vara desigur că mă antrenez în Franța, dar pe de altă parte joci aproape în fiecare săptămână, nu este mult timp de antrenamente. Imediat după Australia am jucat Rotterdam și Marseille, apoi m-am întors în Dubai și am jucat în turneul de acolo, apoi am rămas acolo nouă zile să mă antrenez.
De două ori am reușit să mă antrenez cu jucători precum Federer sau Dolgopolov – în februarie anul acesta și cu câteva săptămâni înainte de Dubai, ca antrenament pentru turneu. A fost foarte bine pentru mine să mă antrenez cu genul ăsta de jucători, mă ajută foarte mult să îi văd lucrând. Muncesc foarte mult, de aceea ei sunt unde sunt; dacă vrei să fii la nivel de top, trebuie să muncești foarte mult și ei asta fac.
Drumul spre primul loc
Pentru asta muncesc și eu (ca să ajung nr. 1 în Franța n.r.), să fiu cât mai bun cu putință și să ajung în ranking cât de sus pot, să am cele mai bune rezultate. Știu că va fi greu pentru că sunt atâția jucători buni în circuit. Chiar dacă joci cu cineva de pe locurile 150-200, sunt foarte buni și nu e niciodată ușor să câștigi. Încerc să fiu viitorul numărul 1 din Franța și să fac parte din elita tenisului mondial. Știu că va fi dur, dar voi munci pentru asta.
Federația m-a ajutat foarte mult când eram mai tânăr, acum mă ajută cu salariul antrenorului și eu dau un procent din premiul meu în bani. Apoi am început să-mi plătesc călătoriile, și preparatorul fizic, dar au un sistem foarte bun pentru asta, ajută foarte mulți jucători tineri și acesta e motivul, cred, pentru care sunt foarte mulți jucători de top în Franța.
Are și generația mea jucători buni, sper să ajungă și ei curând în top 100 și mai sus – deși e foarte dificil, sper că vor trece.
A fost important pentru mine să joc cu cei mai buni jucători din lume, să ajung la nivelul de 250, 500, la Grand Slam. Trebuie să te obișnuiești să joci împotriva jucătorilor foarte buni. Ei conduc mai mult meciul, joacă mai bine în momentele importante.
Cred că anul trecut am jucat în 8 Challengers, anul acesta doar într-unul (Mexic) – a fost un turneu fain, dar nu cred că voi mai juca în Challengers anul ăsta. Când ești locul 150 (aproximativ) cred că trebuie să faci un mix între ele (turneele mari și cele mici n.r.).
Despre pățania din Uzbekistan
(Fata) Mi-a spus că-mi va trimite invitația în timpul zborului și când am ajuns acolo nu era nimic. Nicio viză, nimic și m-au băgat într-o celulă mică la aeroport – ceva de genul un metru pe un metru, pentru câteva ore, vreo șapte. A fost ceva de stat, acum e amuzant, dar a fost vina mea și îmi asum întreaga răspundere pentru asta. La început a fost înfricoșător, dar apoi m-am calmat pentru că mi-a zis fata că va suna la ambasadă și va rezolva problema. Era cam trei dimineața când am ajuns acolo și am ieșit pe la 10 dimineața.
Dublu
Joc și la dublu, cu Mannarino am avut rezultate bune în Australia (n.r semifinale), dar de atunci n-am mai intrat în turnee, e foarte dificil (n.r. accesul pe tablou). Intrăm la Istanbul săptămâna viitoare, e primul joc de la semifinale.