BRD Insider

Finale și final de drum pentru Năstase Țiriac Trophy: Horia & Florin și Fernando Verdasco sunt campionii ediției 2016. Cum a fost ultima zi a turneului

Ploaia și vremea mohorâtă au făcut ca deznodământul ultimei ediții a Năstase Țiriac Trophy să fie și mai trist decât preconizam. Încordarea și nemulțumirea organizatorilor au fost evidente de la tragerea la sorți până la festivitatea de premiere, când Bogdan Enoiu a avut câteva cuvinte dure la adresa autorităților române.

 

Năstase Țiriac Trophy era un turneu potrivit pentru România și București. Având în spate numele lui Ilie Năstase și Ion Țiriac, o bază cochetă și bine plasată ca Arenele BNR și un slot perfect în calendarul sezonului de zgură, turneul dădea ocazia publicului român să vadă live jucători buni. Fie că era vorba de prezențe constante în top 20-30 (ca Guillermo Garcia-Lopez, campionul de anul trecut), fie veterani pe drumul înapoi către top (cum este cazul câștigătorului de anul acesta, Fernando Verdasco), fie jucători tineri care caută să adune primele lor titluri (Grigor Dimitrov, campion acum doi ani, sau Lucas Pouille, finalistul de anul acesta), românii puteau vedea de la câțiva metri distanță, la un preț acceptabil, jucători pe care nu aveau unde să-i vadă altundeva decât la televizor.

În afară de publicul general, cel mai mult aveau de câștigat copiii și juniorii care joacă tenis. Horia Tecău a vorbit despre cât de mult a însemnat pentru el să vadă acest turneu când era copil. Este foarte important pentru un tânăr jucător să vadă în carne și oase jucători de succes, să vadă că sunt reali: fac și ei antrenamente, dau și ei servicii din coș, fac stretching. Poți să îi auzi cum vorbesc cu antrenorii, poți să le ceri un autograf sau o poză. Nu mai sunt niște himere sau niște figuri supradimensionate de distanță și de transmisiile tv: devin accesibili și ei, și realizările lor. Deodată, te gândești că poate nu e imposibil să poți face și tu cândva ce fac ei acum. Horia Tecău a reușit: de la copil venit cu părinții acum este cvadruplu campion aici, anul acesta cu Florin Mergea.

Este una din puținele raze de optimism din această săptămână: parteneriatul său cu Florin Mergea a luat-o din loc și s-a încheiat cu un trofeu. Nu a fost simplu, au avut victorii la limită, apoi finala a fost jucată în două zile, pe frig și o ploaie care amenința permanent să pună capăt definitiv meciului. Ieri, primul set a fost strâns, 7-5, azi al doilea set a început cu un break pierdut de Horia la 1-1, dar recuperat imediat, și cu încă unul făcut la 3-3. Deși sunt o echipă veche-nouă și mai au de lucru la sudarea stilului de joc, a fost clar după o vreme că Tecău și Mergea erau superiori: lovituri excelente, faze terminate autoritar la fileu și o atitudine care spunea că-și cunosc valoarea și chiar dacă va dura un pic mai mult, tot vor termina învingători.

Acest meci marchează și o cifră rotundă pentru Horia, care adună 300 de victorii la dublu în carieră. Este al patrulea său titlu la București, fiecare cu un partener diferit, și al 28-lea al carierei (28-16 bilanț în finale). Pentru Florin este primul la București și al 6-lea de la revenirea spectaculoasă în circuit și ascensiunea printre cei mai buni din lume. 

Toate zilele astea am făcut tot ce-am putut ca să fim gata să jucăm când ne va permite vremea,” a spus Tecău. ”Am așteptat duminică, am jucat un set, iar azi ne-am trezit foarte devreme, la 6, ca să fim aici și să vedem ce se întâmplă. Acest titlu este un vis devenit realitate pentru noi, ceva la care ne gândeam de când eram copii. Suntem fericiți și mulțumim echipelor noastre și celor care au venit să ne susțină, în ciuda ploii.” La rândul său, Florin Mergea a spus: Nu a fost o săptămână ușoară pentru noi, dar am vrut să jucăm împreună aici. Acum avem mai multă încredere în noi și jocul nostru. Este un prim pas către obiectivul nostru, care este de a câștiga o medalie la Olimpiada de la Rio.” Toate declarațiile celor doi, aici.

Fernando Verdasco câștigă primul său titlu după doi ani

Verdasco nu prea i-a dat multe șanse tânărului fracez Lucas Pouille: pe lângă procentajul mai bun la serviciu, Verdasco a salvat toate cele cinci mingi de break cu care s-a confruntat. Spaniolul a jucat un tenis perfect pentru zgură; a deschis terenul cu lovituri grele ,încărcate de topspin mai ales pe forehand, a găsit liniile cu reverul și l-a împins pe Pouille mult în spatele terenului. Francezul a încercat să stea în schimburi, dar Verdasco nu a greșit prea mult, a fost mai agresiv și mai precis. Este evident că Fernando este un jucător de clasă mondială mai ales atunci când prinde o zi bună și nu este sabotat de crampe mentale. În ciuda vremii mohorâte, meciul a avut un tenis de calitate.

Singurul moment când Verdasco s-a lăsat doborât de emoții a fost la festivitate, când i-a mulțumit prietenei sale și a dedicat acest al șaptelea titlu al carierei memoriei tatălui ei, care a trecut în neființă anul trecut. 

Fotografii: SportsPictures pentru Treizecizero.ro

Comentarii