BRD Insider

Elena Gabriela Ruse și Cristina Dinu, la BRD Tennis Insider, despre drumul către Top 150 WTA, obiectivul lor

 

Partea a doua a emisiunii de luni le-a avut ca invitate pe Elena Gabriela Ruse și pe Cristina Dinu, care au venit în studio după ce au câștigat împreună în primul tur la dublu. Alături de ele a fost Alina Tecșor-Cercel, căpitanul echipei de Fed Cup, care este invitatul permanent al emisiunii în această săptămână. O parte din ideile discuției sunt în cele ce urmează, iar toată discuția este disponibilă în player-ul atașat. 

Cristina Dinu:

E prima oară când jucăm împreună la un turneu oficial, am văzut că ne înțelegem bine, că neîncurajăm reciproc și s-a terminat cu bine.

Mie-mi place să joc acasă, e presiune, dar publicul e alături de tine și-ți dă încredere.

La început, când am trecut la seniori, nu știam cu ce se mănâncă, dar ușor, ușor am văzut că nivelul nu este atât de departe, adică ești acolo. Asta-ți dă încredere – să vezi că ești la nivel cu celelalte și că poți câștiga.

Cel mai important a fost pentru mine anul ăsta să fiu sănătoasă pentru că revenisem după accidentare. E din ce în ce mai bine, merg la turnee mai mari și am mai multă încredere în mine.

Câteodată călătoresc cu antrenoarea, cu tata sau singură. E destul de greu.

După acest turneu, pentru mine urmează un turneu de 75.000 dolari în Cehia, apoi câteva prin Germania, dar după turneu va fi bine stabilit programul, deocamdată ne concentrăm aici.

 

*

Elena Gabriela Ruse:

Eu am avut niște emoții la început, e normal, ești acasă, tot publicul e cu tine. Pentru primul meci, chiar a fost bine. Eu am fost cea mai agitată din echipă.

Presiune nu pot să spun că e, sunt bucuroasă că sunt aici, mulțumesc Federației pentru oportunitatea de a juca printre cele mai bune jucătoare ale lumii, o să încerc să dau tot ce pot.

Am avut câteva meciuri la care am fost stresată (în trecerea de la juniorat la seniorat). Până când a venit managerul meu, Gabi Trifu, căruia îi mulțumesc, și mi-a spus să fiu relaxată, că nu e nimic diferit față de ce jucam la juniori. Am venit anul trecut în turneul de la București după ce am primit un Wild Card și acolo am început experiențele și jocurile mele în partea de seniorat.

Eu sunt de părere că orice jucătoare poate fi învinsă, nu contează că ești locul 1000 sau 20. Intri să joci, în primul rând, și să-ți faci treaba.  

La pregătirea fizică trebuie să mai lucrez, așa îmi spun antrenorii. Pentru că tenis știe toată lumea, mă refer la nivelul meu. Acum contează cine rezistă fizic, pentru că începi să ai din ce în ce mai multe meciuri grele, de intensitate ridicată și-ți trebuie multă rezistență.   

Orice fată de-a noastră care se află în top este un model pentru mine. De la ce se întâmplă în teren până la comportament, la toate lucrurile pe care le fac. Monica Niculescu e ca sora mea, ne înțelegem foarte bine. Nu am rezistența, nici gândirea ei, să fim sinceri, dar am alte calități.

 

Mi-am propus să ajung până la sfârșitul anului în primii 150. Nu e simplu, dar e realizabil.


***

Alina Cercel-Tecșor: „Tenisul este greu pentru că pierzi aproape în fiecare săptămână

Fiecare generație e diferită și specială în felul ei. Ele vin din spate, faptul că joacă acasă e frumos pentru noi în primul rând, că putem să le vedem sub presiunea asta a turneului și cu emoții. E totuși un turneu destul de mare pentru clasamentul pe care-l au și cu siguranță își vor da seama că nivelul lor nu este atât de departe față de ce se întâmplă în tenis – asta nu poate decât să le dea încredere.

De multe ori, deși ai valoare, nu ai șansa, sau norocul sau perseverența de a urma pașii. De multe ori ești dezamăgit după o lună, două de înfrângeri, chiar dacă joci foarte bine și poate renunți, sau spui că nu ești bun. Impulsul de aici sper să le fie benefic. Până la urmă, au nevoie de multă răbdare. Au un joc bun amândouă, n-au nevoie decât de multă muncă în continuare și să se pună în valoare. Cum? Asta ține de fiecare în parte.  

Optimismul și încrederea în forțele proprii nu pot decât să te ducă mai sus.

Pe viitor, mi-aș dori să putem avea un lot lărgit, să putem face antrenamente împreună, poate în perioada de iarnă lucrurile se întâmplă mai bine decât vara pentru că iarna majoritatea se antrenează acasă și programul îl facem noi, la centrul național și cumva joacă împreună. Nu știu dacă zilnic, dar de câteva ori pe săptămână au ocazia să joace. Trecerea de la juniorat la seniorat se face, cel puțin la pregătire. Pe măsură ce vor merge la aceleași turnee, relația va fi și mai strânsă pentru că este absolut normal.

Alexandra Dulgheru, de exemplu, a stat 2-3 ani în această perioadă de așteptare, cum o numesc eu, până în jurul clasamentului de 200, 200 și puțin, în care nu s-a întâmplat nimic, dar și-a menținut acest clasament înainte de a face marele salt, de a ajunge în primii 50, de a câștiga turneele, deci cumva, a crezut în ea și a continuat să lupte. Poate multă lume n-a crezut în ea. A fost bună la juniori, dar nu demonstrează mai departe. Pentru că așa este la noi mentalitatea. Nu înseamnă că dacă au trecut doi ani, trebuie neapărat să dovedești. Totul este să mergi înainte și valoarea pe care o ai să se păstreze. Cristina și Elena au fost bune la juniori, au mentalitate de învingători, nu au venit acum și joacă tenis la acest nivel. Ele știu să câștige, știu să lupte și veți vedea că și Gabi, cu siguranță va avea emoții, dar se va lupta pe teren și asta o face cumva mai bună.    

Am vorbit cu antrenoarea Cristinei și mi-a spus că în perioada următoare are nevoie să se întărească mai mult fizic, ca să poată susține jocul pe care-l are, pentru că este o jucătoare inteligentă, se află pe un loc ascendent și contează acest lucru.  

Centru de pregătire există, dar nu există finanțare decât pentru anumite turnee, mai ales la nivelul juniorilor. De-asta am spus că este o perioadă grea, pentru că după ce termini cu junioratul și până ajungi să-ți gestionezi cheltuielile, să rămâi cu ceva sau măcar să-ți plătești oamenii din jur și hotelurile e un drum destul de lung, pentru că nu ți se dau bani, efectiv. Poate un bilet de avion, poate o deplasare, dar asta nu pot să spune exact.  

Când le văd live pe fete, empatizez mai mult cu ele. Sunt mai atentă la trăirile lor de pe teren. Încep să simt momentele lor cheie, câteodată pierd și scorul pentru că sunt mai concentrată pe ce se întâmplă cu ele pe teren, cum reacționează în anumite momente, ce încearcă să facă și cred că fiecare jucătoare are anumite particularități, încerc să le identific. La televizor pot să urmăresc din punct de vedere tehnic și tactic anumite meciuri care mă interesează. Dacă aș călători mai mult aș îmbunătăți poate relația, comunicarea, nu tenisul, pentru că ăla e clar – asta e tehnica, asta e tactica, așa se joacă. Cred că tehnologia mă ajută pe partea de îmbunătățire a meciurilor.

Cred că mă identific câte puțin cu fiecare jucătoare. Am emoții și nu pot ascunde lucrul ăsta. Nu paralizez de frică dar simt, trăiesc, îmi doresc pentru ele în primul rând câștigul, normal că și pentru mine, cu mine pe bancă, nu pot să nu spun asta, dar știu că-și doresc foarte mult și aș vrea să simtă și ele că le sunt alături și aș vrea să puem controla dramul ăla de noroc. Câteodată nu poți să ajuți mai mult, doar să simtă că ești alături de ele.

Tenisul este greu prin prisma faptului că tu, în fiecare săptămână pierzi. Efectiv, în fiecare săptămână. Excepție fac poate două săptămâni pe an, hai patru, depinde de locul din clasament, în care câștigi anumite turnee. Dar în general, pierzi. Acum, cum gestionezi pierderea din primul tur cu pierderea din semifinală, asta ține de echipa ta și de tine, dar sunt jucătoare care câștigă un turneu și n-au timp să se bucure de el pentru că marți joacă primul tur, pierd în fața unei jucătoare slab clasate și fanii înjură că au pierdut.    

Pentru o capacitare maximă, tu trebuie să fii fizic, emoțional, mental foarte bine, ca să te depășești. Să te depășești 365 zile pe an este imposibil. De-asta nu prea întâlnim la fete, în afară Serena, pe cineva acolo în fiecare săptămână. Pentru că emoțional, sunt curbe. Este o realitate pe care trebuie s-o acceptăm. Este foarte simplu, din punctul meu de vedere, să înțelegi, nu să critici.

În fiecare săptămână, fetele astea trebuie să fie pregătite 100%. E ca și cum noi ne trezim dimineața  din pat și dăm 100% mereu. Câți dintre noi facem asta? Oamenii ăștia sunt speciali.

Potențial există și obiectivul principal este să avem cât mai multe fete în top 150 spre primele locuri. Odată ce depășesc această barieră de locul 200, își ridică ele singure nivelul. Echipa ridică nivelul și totul se schimbă.

   

 

Comentarii