Patricia Țig. Foto: Farid Abasi/Treizecizero.ro
Patricia a bătut toată săptămâna jucătoare mult mai bine clasate decât ea (şi fără să piardă set) şi a pierdut azi finala la o jucătoare clasată pe 112, care nu mai câştigase niciodată un meci pe un tablou principal WTA înaintea acestui turneu. În această privinţă erau oarecum similare, Patricia câştigându-l pe primul la BRD Bucharest Open.
E foarte importantă chestia, pentru că vorbeşte despre un lucru esenţial în tenis, pe care mulţi dintre cei care au deschis mai târziu televizoarele nu prea-l pricep: clasamentul poate fi în mare măsură irelevant, mult mai important este stilul de joc. Adică match-up-ul, cum zic americanii, combinaţia dintre stilurile de joc ale combatantelor. Dacă ar putea această informaţie să le parvină şi experţilor în tenis de pe la noi, am scăpa poate de întrebările holbate şi stropşite gen „Cum, CUM, a putut numărul 3 să piardă la numărul 103????”. Sau în cazul Patriciei (parcă-i aud): „Cum, CUM a putut să o execute pe Pavlyuchenkova şi să piardă la anonima Gasparyan?”. Apropo de „anonima”, news alert: nimeni nu ajunge între primele sute jucătoare din lume fără să ştie tenis.
Deci? E foarte simplu. Fiecare jucătoare are un stil de joc. Adică anumite lucruri îi vin uşor, altele mai puţin. Dacă dai peste o jucătoare ale cărei puncte forte le contracarează pe ale tale (vezi Serena – Maria) şi/sau care se suprapun peste slăbiciunile tale (vezi tot Serena – Maria), ai încurcat-o, oricât de bine ţi-ai face tu jocul. Şi dacă în plus ai ghinionul să prinzi o zi în care nu eşti la 100%…
Gasparyan este o jucătoare de contraatac, Patricia este o jucătoare de atac. Avem deja prima problemă. Rusoaica ştie să absoarbă forţă şi viteză, şi ştie să facă cel mai enervant lucru pe care îl fac counterpuncherii atacanţilor: să redirecţioneze mingea repede. Tot meciul a alergat, a stat în schimburi şi a ucis-o pe Patricia cu reverul ei cu o mână: i-a returnat în picioare, a scos-o din teren în cros şi a punctat decisiv în lung de linie. Reverul lui Gasparyan, cam dezechilibrat şi cam smucit, a făcut toţi banii azi.
De cealaltă parte, serviciul, una din cele două arme ale Patriciei nu a mai tras la maxim: niciun as, procentaj sub 60% pe primul. Iar colac peste pupăză, numărul neforţatelor a fost ridicat (probabil emoţiile, sau oboseala şi graba de a tranşa punctele prea repede). Cum spuneam, match-up dificil: armele adversarei se suprapun peste slăbiciunile tale (duelurile rever-rever au fost câştigate în majoritate de rusoaică), sau contracarează punctele tale forte (retururile excelente au neutralizat serviciul Patriciei iar „fearhandul” ei a fost absorbit şi redirecţionat către partea ei mai slabă, reverul).
Deci te trezeşti cu un match-up from hell pe cap, şi nu în ziua ta cea mai bună. E clar, ai jucat o căruţă de meciuri, eşti în pană de soluţii. Ce faci? Să câştigi un astfel de meci de tenis seamănă cu a încerca să spargi codul unui seif de ultimă tehnologie cu cronometrul mergând. Timpul se scurge, poliţia (înfrângerea) e pe drum, colegii (echipa/publicul/propriile aşteptări) îţi suflă în ceafă şi tu încerci să faci ceva cu transpiraţia curgând şiroaie pe tine. Ce trebuie să faci (şi ce e cel mai greu de făcut) este să gândeşti limpede. On-court coaching poate fi o soluţie pentru aceste „găuri negre” în care intră mintea în situaţii grele. Însă pentru on-court coaching trebuie 1) să-l ai pe antrenor cu tine şi 2) să crezi în on-court coaching.
În cazul unui match-up care a luat-o împotriva ta, când e clar că nu poţi câştiga cu jocul tău obişnuit, e doar un singur lucru de făcut. Să ajustezi, să schimbi. De cele mai multe ori însă, lucrurile se precipită atât de repede, că nu mai ai timp sau nici nu vezi ce anume trebuie schimbat. Exemplu (poate nu e relevant, dar poate e): pe la începutul setului 3, Patricia a lovit cam neintenţionat (cred că fusese o lovitură defensivă de tipul „oriunde, numai să intre”) înalt pe reverul adversarei. Garsparyan a greşit prompt. M-am gândit: „Hopa, rever cu o mână….minge înaltă urmată de greşeală…oare unde am mai văzut chestia asta?… DĂ-I-O ÎNALTĂ PE REVER, PATI!!!”. Strategia pe care cred că o urăsc cel mai mult în tenis, cum am putut să uit de ea? Şi gândiţi-vă, dacă eu am uitat, cu presiune zero pe canapea, dar Patricia în cuptorul de la Baku? Drept urmare, acea lovitură greşită nu a provocat nicio tresărire şi nu a fost urmată de schimbarea tacticii pe reverul adversarei: a continuat să tragă razant şi Margarita să întoarcă tot ca un zid.
Patricia este o jucătoare cu un potenţial enorm. Felul în care poate accelera pe dreapta nu se vede atât de des în WTA şi dacă se vede, se vede mai mult spre vârful clasamentului. De asemenea, are serviciu, o armă pe cale de dispariţie în WTA. Se mişcă bine (ceea ce nu pot spune multe din colegele ei de înălţime) şi are spirit de luptă. Dacă poate suplimenta aceste avantaje cu nişte lucruri care să o susţină în cazuri de restrişte (mai multă variaţie pe rever, mai multă viclenie tactică, mai multă răbdare, şi altele pe care le ştiu mai bine decât mine antrenorul şi ea), o să o vedem mai des pe tablourile principale WTA, pentru că merită din plin.
Până atunci, Patricia trebuie să savureze aceste câteva săptămâni, cele mai bune din cariera ei. Bate la poarta top 100, şi-a dovedit sieşi că aparţine în liga mare, alături cu fete mai bine clasate, pe care le poate bate uşor. Tenisul ei exploziv este deocamdată un rollercoaster, dar atunci când va fi strunit şi calibrat, vă daţi seama ce va lăsa în urmă? O dâră de victorii şi de terenuri pârjolite nu numai de căldură. Patricia Maria Ţig, bun venit în tenisul mare şi în inimile noastre. Şi data viitoare, nu uita: DĂ-I-O ÎNALTĂ PE REVER!! Funcţionează de fiecare dată, întreabă-i pe Rafa şi Roger. Mă rog, doar pe Rafa.
Lista titlurilor și a finalelor reușite de jucătorii și jucătoarele din România în 2015, ATP și WTA
opt titluri – treisprezece finale
Titluri
Simona Halep – simplu, Shenzhen
Horia Tecău – dublu, Rotterdam
Simona Halep – simplu, Dubai
Simona Halep – simplu, Indian Wells
Marius Copil, Adrian Ungur – dublu, București
Florin Mergea – dublu, Madrid
Florin Mergea – dublu, Stuttgart
Horia TECĂU – dublu, WIMBLEDON
Finale
Monica Niculescu – dublu, Hobart
Florin Mergea – dublu, Auckland
Florin Mergea – dublu, Montpellier
Horia Tecău – dublu, Sydney
Irina Begu – dublu, Rio
Alexandra Dulgheru – simplu, Kuala Lumpur
Florin Mergea – dublu, Casablanca
Horia Tecău – dublu, Nisa
Raluca Olaru – dublu, Nurnberg
Monica Niculescu – simplu, Nottingham
Florin Mergea – dublu, Halle
Patricia Țig / Andreea Mitu – dublu, București
Patricia Țig – simplu, Baku