Probabil pentru că nu reușea nicicum să-și ascundă bucuria sau zâmbetul – și nici nu avea motive să o facă – campioana de la Australian Open a fost întrebată mai întâi dacă s-a luat chiar și pe ea prin surprindere cu jocul și rezultatul de azi. Dacă îi vine să creadă că e campioana de la Australian Open.
“Știi, au fost două săptămâni nebune. Începând cu primul tur, când am avut de salvat o minge de meci, apoi cu victoria din fața Azarenkăi, în sferturi. Nu o mai bătusem. Și acum să joc contra Serenei? Pentru mine a fost o onoare să joc contra ei într-o finală de Slam. Și a fost prima mea finală. Știi, abia așteptam meciul. Știam, de când o învinsesem la Cincinnati, că va trebui să ies la joc și să o înving eu, căci ea nu-mi va oferi victoria. A fost un meci grozav. Și da, e un moment cu adevărat special pentru mine.”
Un alt ziarist a întrebat-o pe proaspăta campioană cum de a reușit să rămână concentrată în momentele fierbinți ale meciului: “Am încercat să fiu relaxată până la ultima minge. În primul set am jucat foarte bine. În al doilea ea a servit mult mai bine. În setul trei fiecare game a fost foarte disputat, foarte important. Adică, la game-ul de la 3-2: cred că a durat 10 minute. Știi, am încercat să rămân concentrată pe jocul meu, pe ce am eu de făcut, pentru că la 5-2 știam că meciul nu e terminat. Apoi 5-3, 5-4 și urma ea la serviciu, așa că-mi spuneam ‘Ok, i-ai mai făcut câteva break-uri, poți să o faci din nou. Joacă punct cu punct’. La mingea de meci am sperat în primul rând să pun returul în teren, peste fileu. Apoi mă gândeam să rezist și să aștept șansa mea. Da, și când voleul ei a ieșit afară am fost pur și simplu fericită. E nemaipomenit!”
Crede că meciul acesta poate fi un moment zero, că tocmai a început a doua ei carieră? “Da, poate că așa va fi. Cred că lucrurile pur și simplu au fost în favoarea mea, așa cum s-a întâmplat la New York, acum câțiva ani, când am jucat semifinale pentru prima dată. Doar că aici am încercat să cred și mai mult în mine. Anul trecut, nu am jucat foarte bine la turneele importante. Acum, acesta e primul turneu important al anului și l-am câștigat. Sună nebunește, dar de-acum pot spune că sunt campioană de Grand Slam.”
Apoi, Kerber a fost întrebată dacă odată intrată în setul trei, era conștientă că Serena a câștigat opt finale de Grand Slam în setul decisiv: știa statistica asta?
“Nu, dar când am ajuns în decisiv mi-am spus în continuare că pot câștiga. Am jucat multe meciuri de trei seturi în ultimii ani. Și am câștigat multe dintre ele. Am avut multă încredere în mine chiar și în setul decisiv. Și în primul rând eram bucuroasă că am câștigat primul set. Asta mi-a dat puțină liniște. Am avut senzația că e mai bine să câștig primul set, nu al doilea. Nu știu de ce, dar asta am simțit pe teren.”
Rugată să vorbească despre ambițiile viitoare, despre obiectivele sezonului, Angelique a preferat să rămână în prezent, să nu se gândească prea mult la ce are de făcut mâine. “Încerc să mă bucur cât mai mult de momentele acestea, de ce mi se întâmplă acum, de toată experiența asta. Cred că telefonul meu mai are puțin și explodează. Nici nu mai știu câte mesaje am primit…Și cred că victoria de azi e bună pentru Germania, pentru tenisul german. După Steffi (Graf), acum a câștigat și altcineva un Mare Șlem. E nemaipomenit. Deci nu mă gândesc la următoarele turnee importante, la noile provocări. Încerc să rămân în prezent, să mă bucur cât mai mult.”
Și apropo de bucuriile de moment, unul dintre ziariști a fost curios să afle de câte ori i s-a întâmplat ca adversara învinsă să vină în terenul ei să o felicite atât de sincer. “Nu de multe ori. Cred că Serena e o mare campioană și pentru asta. Mi-a spus să se bucură mult pentru mine și că merit victoria. Da, ați văzut și voi că e o persoană cu adevărat minunată. Și cred că face, așa cum am mai spus, istorie; cred că inspiră oamenii. Ce a făcut pe teren a fost nemaipomenit.”