BRD Insider

Alina Tecșor-Cercel: “Eu nu cred că tenisul funcționează ca o echipă națională, nu e ca la handbal sau la fotbal”

Alina Tecșor-Cercel ni s-a alăturat ca invitat permanent în seria de emisiuni din această săptămână, contribuind cu observațiile și analizele ei la discuțiile cu jucătoarele prezente în studio. Prima ediție, cea cu Alexandra Dulgheru, a fost o ocazie bună și pentru câteva idei despre rolul Alinei la Fed Cup și viziunea ei în ce privește echipa României.

Alte câteva idei interesante din partea Alinei, în segmentul de emisiune cu Gabriela Ruse și Cristina Dinu.

 

Alina Tecșor-Cercel: „Aș vrea ca fetele să rămână cu impresia că m-am străduit foarte mult, că ele au dat tot ce-au putut, că împreună am tras la aceeași căruță.”

Într-adevăr, Alexandra Dulgheru e om de bază în echipa de Fed Cup din toate punctele de vedere. Ce povestește ea ne întristează la prima vedere, pentru că după atâtea probleme, a avut puterea să revină de fiecare dată. Să ajungi în top 50 e foarte greu. Ea a reușit mereu s-o facă și asta îi dovedește valoarea.    

Cu siguranță următoarea jumătate de an, primele luni după operație (doctorii nu se înșeală) va fi greu, dar cu siguranță este matură, știe mai bine să gestioneze situația și să revină din nou, puternică. Ea poate.

Eu cred că dacă nu se accidenta atât de des, era constantă în top, fără probleme, în fiecare an.

Sportul de performanță înseamnă clar accidentări. Că sunt grave sau mai puțin grave. Iar după ce termini cu sportul de performanță, trebuie să continui să lucrezi la un nivel înalt, pentru că musculatura este obișnuită cu un anumit nivel de efort, după care, slăbindu-se, apar durerile.

Tuturor sportivilor de performnață, după ce nu mai lucrează, le apar dureri. De genunchi, de spate, de încheieturi, deci suntem obligați să lucrăm. Unii mai mult, alții mai puțin, de multe ori forțat.  

Joci tenis 15-20 ani, dar viața e frumoasă, trebuie să fii întâi om, apoi jucător de tenis.

Eu mi-am dorit foarte mult să fiu antrenor. Am încetat cu performanța foarte devreme (uitându-mă acum în urmă) și mi-am dorit cumva să-mi depășesc condiția de sportiv. Am făcut-o foarte bine până la un anumit punct în care am decis că e cazul să am și eu familia mea și un copil și sigur, mi s-au schimbat foarte mult prioritățile. Apoi a venit acest Fed Cup pe care l-am acceptat cu drag și am spus de la început că voi fi implicată emoțional pentru că le cunosc pe toate și așa vreau să rămână.

Nu pot fi mai mult, pentru că nu călătoresc foarte mult, dar este tot ce pot să ofer la momentul respectiv și o fac cu sufletul. Pot spune cu mâna pe inimă că am creat o echipă și o atmosferă și s-au legat câteva amintiri frumoase, chiar dacă am pierdut ultimele două meciuri. Ne-am legat ca echipă, am trecut prin câteva momente care cred că ne vor ajuta pe viitor.

De câte ori sunt acasă fetele, eu păstrez legătura cu ele. Încerc să le văd, să fiu aproape de ele, nu numai că mă duc la antrenamentele lor, ci prin comunicarea cu ele să știu în permanență ce fac. Sunt într-o legătură permanentă și cu antrenorii lor și relația de prietenie extinsă, dintre toate, cred că contează mai mult. Degeaba merg, bifez un antrenament sau un meci, dacă nu există o conexiune între noi.  

În momentele alea, la Fed Cup, calmul cred că e cea mai bună soluție care se potrivește pe teren.

Ce mi se pare important de menționat este că eu niciodată n-am încercat să spun „asta e echipa, ăștia sunt oamenii, cu noi lucrați.” Eu am încercat să aduc aproape de echipă oamenii apropiați fetelor, pentru mine asta a fost foarte important – pentru că poți gestiona mai bine o echipă nu doar de fete, ci și de tehnicieni. Chiar dacă eu am ultimul cuvânt, țin cont și de ce spun fetele și ceilalți.  

Dacă sunt cinci oameni care vin cu aceeași energie pozitivă ca și mine la meciurile fetelor, de ce să nu profit? Chiar dacă fiecare antrenor își vede interesul jucătoarei lui, am grijă ca la Fed Cup să primeze interesul echipei.

Eu nu cred că tenisul funcționează ca o echipă națională, nu e ca la handbal sau la fotbal, nu putem compara. Noi venim, ca acea săptămână în care suntem împreună să nu fie banală, să fie o experiență unică. Fetele să zică „wow, am făcut-o și pe asta.”

Nu aș vrea să ne abatem de pe un drum doar pentru că nu a funcționat ceva. Sigur, vedem ce am greșit și ne întoarcem pe drum. Cât eu sunt încă la această echipă, o să încerc să fac acest lucru în continuare. Sper să-mi și iasă, pentru că-n viață ai nevoie și de puțin noroc.

După săptămâna de Fed Cup, când fiecare se întoarce la ale lui, aș vrea ca fetele să rămână cu impresia că m-am străduit foarte mult, că ele au dat tot ce-au putut, că împreună am tras la aceeași căruță.

 

Comentarii